Structura textului și încărcarea memoriei de lucru

Într-o perioadă în care problema capacității elevilor de a înțelege un text scris este intens dezbătută, un moment de reflexie asupra mecanismelor implicate în înțelegerea textului poate constitui un punct de pornire în alegerea materialelor cu scop formativ. Avem tendința să considerăm că textele cele mai potrivite sunt cele care folosesc cuvinte simple, din limbajul uzual și nu ne punem problema faptului că pentru îmbogățirea vocabularului și a cunoștințelor generale este necesar să ne confruntăm cu cuvinte noi, și să ne formăm un vocabular specific diferitelor domenii științifice. A intui sensul unor cuvinte insuficient explicate, iar apoi a le căuta definiția exactă în dicționar poate reprezenta o cale de atingere a acestui obiectiv.

Capacitatea de a înțelege un text scris este una dintre competențele cele mai importante achiziționate începând cu școala elementară. Această capacitate face diferența între un cititor bun și un analfabet funcțional. Acesta din urmă, este o persoană care a învățat să citească, dar nu este capabilă să elaboreze și să interpreteze conținutul citit.

Abilitatea de comprehensiune a textului este bazată pe procese cognitive complexe, care au ca scop construirea unui model mintal, care parcurge ca un fir roșu, elementele esențiale conținute în materialul parcurs. Majoritatea modelelor explicative ale acestor procese fac referire la caracteristicile cititorului (memoria de lucru, sensibilitatea față de text, vocabularul și cunoștințele generale de care dispune, capacitatea de a face inferențe, atât la nivel lexical, cât și la nivel semantic), precum și de o serie de caracteristici ale textului, cum sunt coeziunea internă, lungimea și frecvența de utilizare în limbă a cuvintelor care intră în structura acestuia.

Una dintre funcțiile cu un rol crucial în înțelegerea textului este memoria de lucru, acea funcție care permite stocarea și menținerea în stare de activare a unor informații utile în alte tipuri de prelucrări de informații. Este probabil ca aceasta să stea la baza achiziției limbajului, a capacității de decodificare, iar ulterior a celei de comprehensiune a textului scris. Un amplu studiu, incluzând 1381 copii italieni diagnosticați cu tulburări specifice de învățare (TSI), a arătat că unul dintre aspectele prin care profilul cognitiv mediu al copiilor cu TSI diferă de cel al copiilor cu dezvoltare tipică este reprezentat de un nivel semnificativ mai mic al dezvoltării memoriei de lucru. Acesta poate fi considerat, conform unui studiu prezentat de Toffalini, Giofrè & Cornoldi, la Bologna (2016), un marcator clinic al TSI.

O cercetare recentă (Berglund-Barraza, et al, 2019) sugerează existența unei relații între încărcarea memoriei de lucru și tipul de cuvinte stimul, pornind de la aspectul frecvenței de utilizare a cuvintelor respective în limbă. Datele obținute ar putea explica pun sub semnul întrebării ideea că textele care utilizează cuvinte cu frecvență scăzută în limba vorbită prezintă un nivel de dificultate mai ridicat. Efortul cognitiv implicat în stocare, up-dating și menținerea activă în memoria de lucru a cuvintelor cu frecvență mare Vs. frecvență mică a fost evaluat atât prin măsuri directe de tip comportamental (timp de reacție și corectitudine), cât și în mod indirect, utilizând tehnici bazate pe neuroimagini (fNIRS) măsurând modificările hemodinamice determinate de activitatea cerebrală.

Din punct de vedere comportamental s-a observat că participanții erau mai preciși dar mai lenți, în sarcinile de identificare a unui stimul precedent (2-back) dintr-o serie, dacă  acesta era un cuvânt cu frecvență mică, comparativ cu răspunsul la cuvinte stimul cu frecvență mare. Analiza activării cerebrale, la nivelul lobului prefrontal, determinate de acest tip de sarcină a produs rezultate opuse celor așteptate: astfel, cuvintele cu frecvență mare de utilizare, determină o activare mai amplă – dovada unui efort cognitiv mai mare. O posibilă explicație pentru aceste rezultate este legată de coplexitatea sarcinii prin care se evaluează memoria de lucru: aceasta presupune nu doar stocare, ci și o selecție a competitorilor, adică o inhibarea acelor cuvinte care reprezintă “intruși”, părând, în mod fals, a fi cuvinte „țintă”. Probabil că între acele cuvinte cu frecvență mare de utilizare, (care au un nivel de activare mai mare), este mai dificil de realizat diferențierea itemilor relevanți și inhibarea celorlalți, care ar reprezenta erori. În fapt, și la nivel comportamental, cuvintele cu frecvență redusă, chiar dacă au dat naștere unor timpi de reacție mai mari, au prezentat un număr mai mic de intruziuni.

În realitate, această sarcină, de a identifica informațiile cele mai importante din text, reprezintă pentru multi cititori începători (și uneori nu numai pentru ei), un aspect cu grad înalt de dificultate, existând tendința, vizibilă în sublienierea textului, de a considera că toate elementele textului sunt la același nivel de importanță pentru înțelegerea textului global. Este probabil ca, în cazul lor, selectarea și menținerea în memorie doar a elementelor esențiale să fie deficitară.

Ce putem face pentru a ajuta acești copii, dacă problema lor este o memorie de lucru deficitară? Dat fiind că posibilitățile de îmbunătățire a memoriei de lucru sunt limitate, intervenția noastră ar trebui să se orienteze în primul rând asupra unor strategii de lucru eficiente, bazate pe înțelegerea și găsirea unor soluții care să compenseze acest deficit.

Pentru aprofundare a se vedea:

Baddeley, A. (2017). Exploring working memory: Selected works of Alan Baddeley. Routledge.

Berglund-Barraza, A., Tian, F., Basak, C., & Evans, J. L. (2019). Word Frequency is Associated with Cognitive Effort During Verbal Working Memory: A Functional Near Infrared Spectroscopy (fNIRS) Study. Frontiers in Human Neuroscience, 13, 433.

Cowan, N. (1999). ‘An Embedded-Processes Model of Working Memory’. Models of Working Memory: Mechanisms of Active Maintenance and Executive Control 20 :506.